Primul instrument cu coarde şi arcus, numit "ravanastron" i se atribuie lui Ravana, regele din Cezlon, (întâlnit pe meleagurile Indiei), are o origine populară străveche (aproximativ 5000 ani i.e.n).Acest instrument rudimentar numit ravanastron se dovedeşte a fi cel mai vechi tip al instrumentelor cu coarde şi arcuş
Acest strămoş al viorii a fost răspândit în China cu denumirea de „vioară” sau „vielă chineză”. Prima perfecţionare a ravanastronului o fac arabii şi perşii numind instrumentul „kemang a Guz”, care mai târziu a pătruns în Europa în anul 570 evoluând în „rebab” (rebeb sau rebab, robab, kemants).
Rebec
Perfecţionarea şi definitivarea instrumentului are loc în Italia
In 1529 compozitorul german Martin Agricola face cea mai veche descriere cunoscuta a viorii.
Din documente reiese că cea mai veche vioară cunoscută care avea patru coarde (aşa cum au viorile moderne) a fost construită în 1555 de către Andreea Amati (Andrea Amati). Viorile care au precedat-o aveau doar trei coarde. Vioara a devenit imediat un instrument răspândit atât printre muzicanţii din stradă, cât şi printre nobili; spre exemplu în anul 1560, regele Carol IX al Franţei i-a comandat lui Amati 24 de viori. Cea mai veche vioară, care există şi în zilele noastre, a făcut parte din acest lot, fiind construită de Amati în 1564, la Cremona: Charles IX.
Prima vioară aparţine lui Bertolotti (1542-1609), după care apar celebrii lutieri din Cremona Andreea Amati, familia Guarnerius iar desăvârşirea o atinge Antonio Stradivarius (1644-1737)
In 1600 constructorul italian de viori Paolo Maggini creeaza tipul clasic de vioara. In 1625 Niccolo Amati, celebrul constructor de instrumente muzicale, definitiveaza „modelul cel mare“, care i-a adus celebritatea. Avea 29 de ani. A trait 93 de ani si a construit mai mult de 1.000 de instrumente, din care au ramas cca 650. A avut sase copii. Doi dintre ei au continuat meseria tatalui.
In 1633 calatorul italian Niccolo Barsi mentioneaza folosirea viorii la romani. Romanii au avut citeva contributii notabile in acest domeniu: in 1873 Grigore Mihai Sturza concepe violina-harpa cu cutia de rezonanta asimetrica; in 1878 s-a nascut Remus Macarie, constructor de viori; cu o vioara construita de el a cintat George Enescu; in 1931 George Enescu a cintat la Paris cu o vioara originala construita de Dimitrie Stirbulescu. In 1969 prof. Ion Delu inventeaza familiile de instrumente cu coarde si arcus numite vioda si, respectiv, violena.
Desi, oficial, vioara cu goarna a fost inventata de John Matthias Augustus Stroh (1899 – 1949), se pare ca ea a fost folosita in Bihor inainte de 1900.
In 1644 s-a nascut Antonio Stradivarius, cunoscut constructor de viori, discipol al lui Niccolo Amati. Intreaga sa activitate s-a desfasurat in orasul Cremona, din nordul Italiei. Numele sau adevarat a fost Antonio Stradivari, Stradivarius fiind varianta latineasca cu care isi inscriptiona instrumentele: „Stradivarius Cremonensis Faciebat Anno“. Istoria spune ca el dorea sa atinga perfectiunea si de aceea dedica un an intreg confectionarii unei viori.
Vioara sau violina este cel mai răspândit instrument muzical care face parte din familia instrumentelor cu coarde. Datorită timbrului cristalin, expresiv şi plin de frumuseţe, vioara este principala purtătoare a melodiei. Strălucirea şi căldura sunetului ei o aşează în fruntea instrumentelor din orchestră. Sunetele emise de vioară pot reda cele mai variate sentimente, ca: duioşie, măreţie, visare, forţă, etc.
Vioara are următoarele părţi:
1. corpul viorii (faţa sau tăbliţa; eclisele; spatele; bara de rezonanţă; popic)
2. gâtul (capul; gâtul propriu-zis; limba; prăguşul)
3. părţi independente (căluşul; coardele; cordarul; bărbia)
Arcuşul are urmatoarele părţi:
1. bagheta
2. garnitura de păr (din coadă de cal)
3. scaunul sau capra
4. dispozitiv mecanic (şurub)
Sursa:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vioar%C4%83.
Paşcanu Alexandru,Instrumente muzicale,Editura Muzicală, Bucureşti,1980.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu